Transport local

Brăila, străveche așezare, situată pe malul stâng al Dunării, atestată documentar în anul 1368, a cunoscut o evoluție rapidă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, încât, față de cei 15.000 locuitori existenți în 1859, populația sporește la peste 56.000 locuitori în anul 1899, respectiv de peste 3,5 ori în patru decenii, ca urmare a dezvoltării economico-sociale. Noua situație creată conduce la necesitatea asigurării transportului populației pe distante mari, atât pe raza orașului cât și respectiv până la gară, port și stațiunea Lacu Sărat, frecventată încă din 1874 de un public din ce în ce mai numeros, trăsurile și căruțele existente la vremea aceea neputând fi utilizate decât de o parte a populației din cauza costului lor ridicat. La 22 ianuarie 1897, printr-o publicație, Primăria orașului anunța că în baza deciziilor Consiliului Comunal nr.29 și 31 din anul 1896, în ziua de 15 martie 1897 se va ține la oficiul primăriei o singură licitație, prin oferte sigilate, pentru darea în concesiune a construirii unei rețele de tramvai electric pe o lungime de 21 km cu traseul pe străzile principale ale orașului și până la stațiunea Lacu Sărat, concesiunea putând avea o durată de cel mult 35 ani. Din cele 6 intreprinderi specializate participante la licitație, Casa „HELIOS ELECTRICITATS-AKTIEN GESELL-SCHAFT” din Kohln a fost preferată de primăria orașului, astfel că, ulterior, în baza Decretului nr. 715/25 februarie 1898 publicat în Monitorul Oficial nr. 263/1898 între cele două părți a intervenit actul de concesiune prin care societatea Helios se obligă a „executa, termina definitiv și pune în exploatare, cu spezele și materialele sale, tramvaiul electric în termen de 18 luni de la semnarea contractului”. Contractul a fost autentificat de Tribunalul Brăila la 22 aprilie 1898 prin procesul verbal nr. 731. Cu privire la darea în exploatare a rețelei de tramvai electric în municipiul Brăila, din referatul serviciului tehnic nr. 1967 rezulta că aceasta a avut loc la 19 iunie 1900, când a fost pusă în circulație cea dintâi linie pe distanța Piața Sf. Arhangheli, Bariera Călărașilor, Monument, Lacu Sărat. Până în anul 1903 s-au dat în folosință, treptat, toate celelalte linii prevăzute în contract. În perioada de început circulau în rețea 12 vagoane de tramvai iar în anul următor numărul vagoanelor cu motor a ajuns la 28. Existau, de asemenea, la început 6 remorci pentru călători și două pentru bagaje. Capacitatea vagoanelor era de 24 persoane, cu o construcție care prezenta platforme deschise și scări pe ambele părți, dotate cu două motoare de câte 12,5 CP. În anul 1911 societatea „HELIOS” cedează concesiunea unei societăți belgiene, luând astfel ființă societatea „Brăila tramvai și iluminat electric” cu sediul în Bruxelles și cu sediul secundar in Brăila. Prin convenția care a intervenit între Primăria orașului Brăila și Societatea belgiană, primăria și-a rezervat dreptul de răscumpărare a concesiunii la 31 decembrie 1937 și la 31 decembrie 1947, printr-un preaviz de un an întreg. Condițiile prevedeau că în cazul în care răscumpărarea ar fi avut loc la 31 decembrie 1937, Primăria orașului trebuia să plătească, dintr-o singură dată o sumă egală cu 110% din valoarea totală a inventarelor în dolari, iar în cazul răscumpărării la 12 decembrie 1947 Primăria orașului trebuia să plătească societății belgiene, dintr-o singură dată, o sumă egală cu 90% din valoarea totală a inventarelor, în dolari. De asemenea, concesiunile de tramvai și de iluminat se reuneau într-o singură concesiune, ce nu se putea despărți, cu termen de expirare la 31 decembrie 1957, când Primăria orașului Brăila putea deveni proprietară cu drepturi depline a tuturor instalațiilor efectuate înainte de 31 decembrie 1932, cele investite după această dată urmând a fi plătite de noul proprietar la valoarea neamortizată a lor la 31 decembrie 1957.       La 11 septembrie 1942, printr-un jurnal al Ministerului de Interne, Uzina electrică și societatea de tramvaie sunt trecute în patrimoniul orașului, fapt care conduce la anularea concesiunii acordate societății belgiene, exploatarea făcându-se în continuare de întreprinderea comunală. Transformările importante care au avut loc în întreaga viață economică și socială a orașului și cerințele din ce în ce mai mari de transport au determinat noi orientări în îmbunătățirea potențialului urban de călători, înlocuirea treptată a vagoanelor de tramvai de capacitate mică cu vagoane de capacitate sporită, alocarea de fonduri de investiții. Pentru a răspunde mai prompt la nevoile de transport ale populației s-au introdus în rețea și autobuze. Dacă în primul an (1948) numărul acestora a fost de numai 4, pe parcurs a crescut succesiv. Începând din anul 1962 până la 31 martie 1973, transportul urban de călători din municipiul Brăila a fost organizat de către Întreprinderea de Transport Orașenesc ca unitate cu personalitate juridică, de interes local, subordonată Comitetului executiv al Consiliului Popular Municipal. În urma aplicării prevederilor Decretului nr. 162/1973, transportul urban de călători s-a organizat prin Unitatea de exploatare nr. 2 a Întreprinderii Județene de Gospodărire Comunală și Locativă până la 1 noiembrie 1979, când în baza Decretului de înființare nr. 377, unitatea a funcționat ca Întreprindere Județeană de Transport Local. În baza Deciziei nr. 205/21 februarie 1991 a Prefecturii Județului Brăila se inființează Regia Autonomă de Transport Public Urban „BRAICAR” persoana juridică română, funcționand pe baza de gestiune și autonomie financiară, în subordinea Prefecturii Județului Brăila, având ca obiect de activitate: efectuarea transportului de persoane cu autobuze, troleibuze, tramvaie și alte mijloace de transport călători, efectuarea lucrărilor de reparații, de intreținere tehnică și depanare a mijloacelor de transport proprii și pentru terți, etc., care se transformă în 1995 în R.A.T.C.G.L. Brăila, prin preluarea patrimoniului regiilor de salubritate și domeniu public. Începând cu iunie 1998 prin despărțirea de sectoarele de activitate ale salubrității și domeniului public revine la vechea denumire de „BRAICAR SA”. Actualmente își desfășoară activitatea defalcat pe patru mari ramuri de servicii: Transport de persoane cu autobuze, microbuze și tramvaie – 32 milioane călători/an.

Începând cu anul 2011, în baza HCLM 175/18.06.2010, HCLM 176/18.06.2010, HCLM 177/18.06.2010 și HCLM 178/18.06.2010, transportul public local cu autobuze în municipiul Brăila s-a desfăsurat pe trasee principale, atribuite direct către SC BRAICAR SA și  pe trasee secundare, atribuite prin licitație, în gestiune delegată, operatoriilor privați: SC TCF IMEX SRL, SC GEBAMY TRANS JUNIOR SRL, SC MANTRANS SRL și SC MINIBUS 2002 SRL, iar transportul local  de călători cu tramvaie a fost dat în administrare către SC BRAICAR SA.

După expirarea contractelor de delegare a serviciului de transport public local de călători pe traseele secundare, prestarea serviciilor de transport prin curse regulate pe toate traseele din municipiul Brăila a fost încredințat către SC BRAICAR SA.

În baza prevederilor legale în vigoare și a HCLM 4/30.01.2004, în anul 2004, s-a înfiinţat Serviciul de Transport Public Local de Călători cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local Municipal Brăila şi sub conducerea operativă a Primarului Municipiului Brăila, care a funcţionat pe bază de autogestiune şi autofinanţare, cu buget şi conducere proprie, având ca obiect de activitate organizarea, supravegherea monitorizarea şi controlul serviciilor de transport public local de călători din Municipiul Brăila.

În anul 2010 prin comasarea prin fuziune a Serviciului de Transport Public Local de Călători cu Serviciul Public de Administrare Portuară şi Transport Naval Brăila se înfiinţează Serviciul de Transport Public Local de Călători şi Administrare Portuară Brăila, subordonat Consiliului Local Municipal Brăila, aflat sub directa coordonare a Primarului Municipiului cu buget de venituri şi cheltuieli propriu, aprobat de Consiliul Local Municipal Brăila.

Serviciul de Transport Public Local de Călători a fost autorizat de ANRSC Bucureşti, conform legislaţiei în vigoare, în data de 04.03.2008.

Comentariile sunt închise.